22 decembrie 1989

Pe 22 decembrie, dupa o noapte nedormita, am plecat cu metroul spre uzinele 23 august sa vad ce se intampla acolo. Eram totusi dirijorul ansamblului Faur al intreprinderii, proaspat laureat la Cantarea Romaniei si trebuia sa pregatim spectacolul din noaptea de revelion.
In metrou sprprinzator de liber. Curat si spalat proaspat. Am ajuns pe la 8,30 si mi-am zis sa dau o tura prin fabrica, la sectia la care eram angajat, sa vad care este atmosfera.
N-am putut intra in uzina pentru ca era o mare de oameni la poarta care voia sa plece catre piata Universitatii si care nu era lasata de "autoritati", adica de securitate.
Mi s-a spus sa merg la club ca in uzina nu mai intra nimeni.
La club nimeni. Liniste totala. Am stat vreun sfert de ora si cand dau sa plec ma intalnesc cu Corcan, seful clubului, care venea de la sindicat. "Ionescule am belit p..., du-te acasa si stai linistit ca-i nasol tare. Eu ma duc sa-mi strang lucrurile din birou si am plecat".
M-am dus cu el in birou, nu stia sau nu putea sa-mi spuna nimic despre ce se intampla, insa era foarte speriat.
Pe la 9 s-au deschis portile uzinei si toti cei de acolo au plecat in mars spre centru, strigand lozinci anticomuniste. Nu am auzit nici un "jos Ceausescu", se striga "jos comunismul" si "victorie".
Pe la zece si ceva am plecat si eu spre centru. Am coborat la piata Unirii si am luat-o din nou pe jos. La piata Universitatii era o mare de oameni, nu se mai putea trece, circulatia era blocata si stateau fata in fata demonstrantii si armata, securitate, politie.
De fapt o parte erau in piata si foarte multi altii pe Magheru in fata la intrarea in parcarea ciclop.
Eu daca am vazut ca pe deasupra e nasol, am intrat prin pasaj si am iesit la Inter pe trotuar unde pietonii circulau normal.
Revin maine pentru ca tre sa fac paste pentru copiii...